marți, 25 iulie 2017

Balauri & balarii

     Înainte de-a povesti unele experiențe mai mult sau mai puțin amuzante, însă, mâncătoare de nervi, timp și bani, observ că străduța pe care locuiesc este la fel de demolată cum se găsea și acum patru ani. Vorba vine, nu-i "la fel": în timp, craterele și crevasele au avansat, aici chiar se văd semne de progres, în vreme ce străduța ce duce spre marketul local a fost reparată, e netedă ca-n palmă, iar părculețul dintre blocuri & locul de joacă pentru copii a fost amenajat și reamenajat de vreo două ori în răstimpul ăsta. Ce contează că din zona în care locuim nu există un drum direct către școală, decât fie pe bulevard și apoi printre blocuri, pe străduțe pline de hârtoape, fie scurtăturile: potecuțe improvizate printre ghene de gunoi, slalom printre mașini parcate aiurea, marș forțat în șir indian pe trotuarele foarte înguste și ocupate tot de mașini... Aproape tot drumul către școală mergem pe carosabil, înjurând șoferii care au ales fix acel drum și nu altul, ei înjurându-ne pe noi pentru că mergem ca oile în turmă.

duminică, 23 aprilie 2017

Cu ce se mai ocupa babele...

     Plecasem să fac niște târguieli la magazinul de lângă casă. Două doamne șușoteau lângă mine și, taman când să înhaț un căruț, îmi da binețe una dintre ele, iar eu, politicoasă, îi răspund, și dacă tot i-am răspuns, prinde curaj și mă roagă să o ajut cu sacoșele până'n colțul blocului. Hai s-o ajut, cum să n-o ajut, n-ajut eu? Preiau sacoșele, doamna își ia bastonul, mă apucă de braț și pornim agale către colțul blocului... În timp ce-mi povestea că are optzeci și trei de ani remarc că am trecut nițel de colțul blocului indicat, da' și doamna e destul de perspicacă și-mi șoptește că locuiește în blocul trei.   Ah, bine, am înțeles, prelungim plimbarea puțin, iar dacă am tăcut, a înțeles că accept s-o însoțesc până acolo. Reia firul poveștii, și așa aflu cu luni merge la doctor, că are și un fiu cam de-o vârstă cu mine, care, însă, este foarte ocupat... foarte solicitant serviciul lui de la bancă... Cum nu am tresărit, doamna plusează și mă întreabă în ce bloc locuiesc, suntem vecine, nu, că parcă mă știe din vedere? Da, suntem, locuiesc alături. Ești cumva nepoata doamnei X? Nu, sunt nepoata prietenei doamnei X... Parcă să zic că un zâmbet i-a mijit pe față, care însă s-a stins după ce i-am răspuns la întrebare afirmativ. Am un copil, și mult peste douăzeci și opt de primăveri...


luni, 6 martie 2017

A venit primavara

    Știu asta pentru că am înlocuit bocancii cu teniși și șuba cu o jachetă subțire. Singura pe care am găsit-o și pe care o urăsc cu pasiune pentru că nu are buzunare, dar iubesc tenișii...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...