sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Amin!

Știți pozele alea de circulau pe net în care abia încăpea autobuzul burdușit cu indieni navetiști? Probabil că mulți le știți... În fine, ne hlizeam la ele, că ia uite, bă, la ăia... E, uneori mă întreb cum dracu' se face că din tramvaiul ticsit cu sardele coboară un ins, și se suie cinci în locul lui. Cum de încap? Cu forța... Era retorică, da' îmi place mie să am ultimul cuvânt. Ieri, într-o înghesuială d-asta de nu puteam nici să respir, cineva putea să dea din coate. Mă, cum naiba? Și dă o dată, de doua ori, de trei, nu se oprește. O fi nefrolog, că parcă să zic că-mi dădea la rinichi, că-mi zdrăngăneau toate perlele. Fac un efort si mă sucesc cu-o vorbă de duh pe țeavă, da' nu mi-a ieșit decât "amin" după ce și-a făcut ăla a noua cruce. Evlavios, n-am ce zice, decât pupa-ți-as, ție, tălpile, doamne, bine că nu i-a trăznit prin cap să facă mătănii!

joi, 26 octombrie 2017

Orice feedback e mai bun decât nici un feedback

... decât că nu este chiar așa. Exact! Așa am zis și eu când m-am gândit că aș putea să cumpăr un aspirator inteligent (calitate cu caracter variabil în ceea ce mă privește). Am cercetat oferte și specificații tehnice și într-o lună am ales câțiva candidați, câștigător a ieșit X. L-am luat acasă, dar, ca de obicei, socoteala de pe hârtie bate filmul: manual de utilizare mai vag, încă nu mi-a fost dat să văd. Sigur, nu-mi amintesc sa fi consultat vreodată un manual de Windows, ori al unui telefon mobil, dar aspiratorul ăsta m-a dovedit: am ajuns să caut tutoriale pe net.

duminică, 24 septembrie 2017

Diminetile mele

     Am dat metroul pe RATB. Afar' de faptul că în stația de metrou încă nu te plouă, sistemul este același: înghesuială, grabă, neatenție și nepăsare.
     Domnișoare ambițioase care n-ar da bara pentru nimic în lume, d-aia o și încolăcesc cu mâinile, picioarele și părul; uneori mă întreb dacă n-or avea în ADN ceva molecule de caracatiță, doar că au pierdut numa' niște brațe pe traseu și încearcă să compenseze cu ce au la îndemână. Ferit-a Sfantu' să te apropii de bara moluștei, că declanșezi urgiile naturii: i-ai atins părul, geanta, haina, i-ai invadat spațiul personal... Ce îndrăzneală, lipsă de educație și ce dracu' lipsuri oi mai avea tu, profanule, da' clar diva tre' să posede bara și juma' de vagon de tramvai, și cu asta gata! Ce contează că ți-a futut trei genți în coaste, două coate-n ficat, ți-a băgat și pleata-n ochi, unde pisicii popii mai vezi tu așa zână diafană și rafinată? Și de aproape?! Eh, vezi, nu știi să apreciezi...

marți, 25 iulie 2017

Balauri & balarii

     Înainte de-a povesti unele experiențe mai mult sau mai puțin amuzante, însă, mâncătoare de nervi, timp și bani, observ că străduța pe care locuiesc este la fel de demolată cum se găsea și acum patru ani. Vorba vine, nu-i "la fel": în timp, craterele și crevasele au avansat, aici chiar se văd semne de progres, în vreme ce străduța ce duce spre marketul local a fost reparată, e netedă ca-n palmă, iar părculețul dintre blocuri & locul de joacă pentru copii a fost amenajat și reamenajat de vreo două ori în răstimpul ăsta. Ce contează că din zona în care locuim nu există un drum direct către școală, decât fie pe bulevard și apoi printre blocuri, pe străduțe pline de hârtoape, fie scurtăturile: potecuțe improvizate printre ghene de gunoi, slalom printre mașini parcate aiurea, marș forțat în șir indian pe trotuarele foarte înguste și ocupate tot de mașini... Aproape tot drumul către școală mergem pe carosabil, înjurând șoferii care au ales fix acel drum și nu altul, ei înjurându-ne pe noi pentru că mergem ca oile în turmă.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...